Se numeşte evoluţie, o succesiune de evenimente biologice irepetabile caracterizată prin generarea unei formaţiuni biologice noi, a unui plan de organizare de tip nou sau numai a unui element nou în cadrul unui plan de organizare vechi.

De exemplu:
-apariţia unui organ nou, cum ar fi septul interventricular complet care separă în inima de mamifer circulaţia arterială de circulaţia venoasă;
-apariţia unei noi încrengături şi noi clase de plante sau de animale, caracterizate printr-un nou plan de organizare, cum ar fi apariţia angiospermelor, a reptilelor etc.
-geneza unei specii noi în cadrul clasei, chiar şi geneza unei rase noi în cadrul speciei.
Meritul de a fi descoperit în esenţa mecanismele evoluţiei revine naturalistului englez Charles Darwin.

Dovezile evoluţiei care cuprind aceste date faptice pot fi grupate în două categorii. Prima categorie cuprinde dovezile indirecte, adică datele faptice din care se deduce existenţa evoluţiei, legătura între fenomene, adică evoluţia însăşi, nefiind surprinsă direct ci numai dedusă din datele disparate ale ştiinţelor. Altfel spus, aceste fenomene ar fi de neînţeles în absenţa evoluţiei. Astfel sunt datele biochimiei, sistematicii, anatomiei comparate, embriologiei, paleontologiei. A doua categorie cuprinde dovezile directe, adic observaţiile şi datele experimentale care surprind legătura între fenomene. Asemenea dovezi sunt furnizate de genetică şi ştiinţa evoluţiei.

Paleontologia este ştiinţa care studiază vieţuitoarele dispărute (fosilele) din trecutul geologic al Pământului şi stabileşte conexiunile lor cu vieţuitoarele actuale.
-din grupul plantelor s-au identificat reprezentanţi din Riniale (ordinul Rhyniales), ca Rhynia major şi Asteroxylon makei, specii de pteridofite fosile apărute în Silurian, care au luat o dezvoltare în Devonian şi s-au stins la începutul Carboniferului.
Alte fosile vii cunoscute sunt hatteria, o şopârlă uriaşă din Insulele Sumatra şi Borneo, considerată un urmaş al dinozaurilor dispăruţi, şi pasărea hoatzin, care trăieşte în bazinul Amazonului, ai cărei pui poartă gheare pe aripi aşa cum avea şi pasărea fosilă Archaeopterzx, cunoscută din perioada jurasică (Mezozoic). Ea este considerată o verigă intermediar între reptile şi păsări. Spre deosebire de păsările actuale, ea avea o coadă de reptilă (coloana vertebrală se prelungea în coadă), fălcile erau prevzute cu dinţi înfipţi în alveoli, prezenta gheare la extremitatea aripilor şi avea corpul acoperit cu pene la fel ca păsările actuale.

-în prezent se cunoaşte un singur reprezentant al crossopteringienilor, numit Latimeria chalumnae, care trăieşte în Oceanul Indian, lângă Insulele Comore (la nord-vest de Insula Madagascar). Deoarece diferă pregnant de întreaga lume a peştilor marini de astăzi, Latimeria e considerată o fosila vie. Ea nu este o formă ancestrală a tetrapodelor ci doar reprezentatul unui ordin aparte de crossopterigieni marini, stramoşii tetrapodelor fiind crossopterigienii dulcicoli. Fosilele vii, acolo unde s-au păstrat, ne oferă o imagine despre momentele evoluţiei din istoria Terrei.

Anatomia comparată este ştiinţa care studiază organizarea corpului la diverse grupe de vieţuitoare, punând în evidenţă existenţa unor asemănări şi deosebiri.
Dacă analizăm grupele de animale vertebrate (peşti, amfibieni, reptile, păsări, mamifere), putem distinge multe deosebiri, dar şi asemănări în planul lor de organizare. De exemplu, toate au un schelet intern alcătuit din coloană vertebrală, craniu, fălci, două perechi de centuri şi două perechi de membre.
De asemenea, toate au aparat digestive, circulator, excretor, respirator, sistem nervos şi alte sisteme de organe, alcătuite în linii mari din aceleaşi părţi, fapt care dovedeşte originea comună a acestor animale.

Embriologia este ştiinţa care studiază dezvoltarea individuală a organismului, de la stadiul de celulă-ou până la embrionul matur.
Urmărind diferite stadii ale dezvoltării embrionare, rezultă că prima dată apar caracterele cele mai generale, de încrengătură, apoi caracterele celorlalte unităţi sistematice inferioare (clasă, ordin) şi în final caracterele speciei.

Un exemplu concludent care să prezinte evoluţia diverselor grupe de animale de la un strămoş comun, prin procese de diferenţiere şi specializare sunt larvele insectelor. Acestea seamănă cu viermii inelaţi, fapt ce demonstrează că strămoşii insectelor au fost animale asemănătoare cu viermii.

Biochimia, numită şi chimie biologică, este ştiinţa care aplică metodele chimice de investigaţie în studierea tuturor manifestărilor vieţii, cercetând compoziţia chimică a organismelor vii şi procesele chimice care au loc în cadrul acestora.

Multe date în sprijinul evoluţiei vin din domeniul biochimiei comparate,din similitudinile şi diferenţele funcţionale şi chimice dintre diferitele grupe de vieţuitoare.
Există o unitate chimica a lumii vii, reprezentată, la toate organismele vii prin: prezenţa acizilor nucleici, universalitatea codului genetic, componenta structurală (proteine,glucide,lipide ş.a.), metabolismul, organizarea celulară.

Bibliografie

*Ardelean, A, Mohan, Ghe., Corneanu, G., Manual pentru clasa a XII-a – Biologie, ed. Corint, Bucureşti, 2004.