Lucaciu Darwin

Darwin s-a născut la 12 aprilie 1809 la Shrewsbury în Anglia. A rămas fără mamă de mic. Pe Darwin şcoala nu l-a interesat  foarte mult, întrucât  în vremea lui se studia greaca si latina, istoria şi geografia , matematica şi religie. A studiat cu un tutore geometrie euclidiană şi a fost atras de ea, citea multe piese istorice de ale lui Shakespeare, poezie de toate felurile, făcea experienţe de chimie cu fratele său, Erasmus, până târziu în noapte, în laboratorul propriu şi a avut un interes deosebit pentru ştiinţele naturii. Prindea peşti, aduna raci, se căţăra în copaci după cuiburi de păsări, a avut un insectar impresionant, a vânat păsări şi a disecat animăluţe. Cu alte cuvinte, a fost foarte preocupat de ceea ce i-a plăcut şi a avut o mare sete de cunoaştere. În acelaşi timp era foarte prietenos şi popular între colegi.

La 16 ani îşi ajuta tatăl, mergând să viziteze pacienţii mai săraci, descria amănunţit simptomele acestora şi raportul complet era prezentat tatălui. Tatăl prescria reţetele, iar Darwin prepara medicamentele.

S-a  înscris la Facultatea de medicină de la Edinburgh. Cursurile de medicină erau pentru el ceva îngrozitor. Pe vremea lui nu se foloseau anestezicele, operaţiile se făceau pe viu. Dar în timp ce era înscris la medicina, asistă la cursurile altor facultăţi şi l-au  atras cursurile de botanică, zoologie si geologie.

Tatăl său a înţeles rapid că medicina nu-i plăcea şi a hotărât să-l înscrie la teologie. În 1828 şi-a început studiile de teologie, dar nu era pasionat de acestea. În Cambridge a vizitat galeriile de arta ale universităţii, a călărit şi a descoperit foarte multe specii de gândaci, neîntâlnite până atunci. Toată studenţia s-a ocupat mai mult de ştiinţele naturii decât de teologie.

Profesorul de botanică Henslow l-a recomandat pe Darwin (ca naturalist) pentru o expediţie in jurul lumii, organizată de guvernul englez, care dorea să obţină hărţi exacte ale porturilor şi ale coastei Americii de Sud.

La 27 decembrie 1831 a pornit cu vasul Beagle spre Insulele Canare. Călătoria durează 4 ani, 9 luni şi 5 zile, timp în care a făcut înconjurul lumii, au făcut acostări în Galapagos, Tahiti, Noua Zeelandă, Australia, insulele Cocos, Mauritius şi America de Sud. Cât timp s-au realizat măsurătorile coastelor Americii de Sud, el a întreprins de unul singur cinci călătorii în interiorul continentului. A trimis acasă zeci de lăzi cu minerale, probe de sol, fosile, plante şi animale pentru profesorul lui de botanică, Henslow. În timpul voiajului avea să înceapă formularea teoriei evoluţioniste. La întoarcerea din călătorie s-a căsătorit cu verişoara lui, Emma Wedgwood, cu care a avut nouă copii.

S-a simţit foarte rău după călătorie, aşa că  familia lui s-a stabilit la casa de la ţară din Down, de unde rar evadează la Londra.

În 1842 a scris un mic manuscris de 35 de pagini în creion despre problemele care-l măcinau în urma călătoriei. În 1844 a rescris pe 240 de pagini despre originea speciilor, dar nu a îndrăznit să-l publice încă fiindcă se gândea că publicul nu era încă pregătit. În septembrie 1856 i-a împărtăşit cercetătorului american Asa Gray ideile sale despre originea speciilor. Mai apoi a primit o lucrare foarte asemănătoare cu lucrarea la care lucrase deja  16 ani de la cercetătorul Alfred Wallace. Dar lucrarea lui Darwin este mult mai documentată şi mai temeinică.

La 24 noiembrie 1859 a publicat cartea “Asupra originea speciilor prin selecţie naturala sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existenţă”. Tot tirajul de 1250 exemplare a fost vândut în aceeaşi seară. De acum a început seria atacurilor şi a calomniilor despre Darwin. El nu s-a obosit să le răspundă detractorilor săi, nici articolelor nefavorabile scrise despre el în presă. De fapt, în “Asupra originii speciilor ” el a evitat cu grijă extrapolarea teoriei sale asupra originii omului. A spus doar  ca “Lumina se va răsfrânge , în cele din urmă, şi asupra originii omului şi a istoriei sale”. Darwin le-a spus unor prieteni că dacă n-ar fi primit lucrarea lui Wallace, ar mai fi lucrat 20 de ani asupra studiilor sale.

La sfârşitul anului 1860 s-a ajuns la o ciocnire violentă de idei la Oxford între darwinişti şi creaţionişti. Naturalistul englez Thomas Huxley, bunicul lui Aldous Huxley, era supranumit câinele de pază al lui Darwin. La întrebarea episcopului dacă îi este indiferent că bunicul său a fost o maimuţă, Thomas Huxley i-a răspuns “Omul nu trebuie să se ruşineze că se trage din maimuţă. Dacă ar trebui să-mi fie ruşine de un predecesor, atunci acela ar putea fi numai un om ca domnia voastră, care nefiind mulţumit de succesul îndoielnic în propria meserie, se amestecă în probleme ştiinţifice din care nu înţelege o iotă.”

În 1871 a publicat cartea “Descendenţa omului” în care Darwin dezbate tema originii omului. Evoluţia este un proces de filiaţie, cimpanzeii nu au evoluat în oameni, ci cimpanzeii şi oamenii descind, cu modificări, dintr-un strămoş comun care n-a fost nici cimpanzeu, nici om.

Darwin a fost preocupat şi de diversitatea speciilor domestice, polenizarea la orhidee, expresia emoţiilor la om şi animale, de formarea recifurilor de corali, de plantele agăţătoare, etc.

A publicat douăsprezece lucrări, a corespondat cu peste două mii de oameni (oameni de ştiinţă , filosofi, oameni publici dar şi crescători de animale şi cultivatori de plante). Cinci mii de scrisori vor fi publicate pe internet cu ocazia bicentenarului de anul viitor. Charles Darwin a murit pe 19 aprilie 1882; ca dovadă a recunoaşterii operelor sale ştiinţifice, a fost înmormântat în Westminster Abbey, nu departe de Isaac Newton.

În cartea sa „Asupra originii speciilor “, Darwin nu explică originea vieţii pe Pământ, ci originea unor specii noi din specii preexistente. Economistul Thomas Malthus (1766-1834) afirma că fiinţele vii tind să se înmulţească în proporţie geometrică faţă de mijloacele de subzistenţă care se înmulţesc în proporţie aritmetică. Charles Darwin a recunoscut că  fără Malthus nu ar fi elaborat teoria evoluţiei. Datorită înmulţirii populaţiei mai repede decât mijloacele de subzistenţă, între indivizii din aceeaşi specie apare o lupta pentru existenţă. Lupta pentru existenţă se dă pentru sol, lumină, aer, împotriva căldurii, uscăciunii, pentru cucerirea partenerului de sex opus, etc. Cum indivizii dintr-o specie diferă între ei (adică prezintă aşa numitele mici variaţii individuale), apare o concurenţă vitală, ceea ce duce la supravieţuirea indivizilor celor mai apţi, în timp ce indivizii mai puţin dotaţi vor dispărea. Aceasta este selecţia naturală. Din generaţie în generaţie se acumulează mici variaţii favorabile (aceste transformări utile speciei) şi în decurs de zeci şi sute de mii de ani, specia evoluează.

Teoria evoluţionistă actuală nu este identică cu cea elaborată de Darwin, deoarece îmbină biologia moleculară cu  genetica şi cu metodele matematice de studiu al probabilităţii.

Nu se exagerează când se subliniază că Darwin este o personalitate marcantă a ştiinţei. Prin teoria evoluţiei, Darwin şi-a adus un aport revoluţionar  la evoluţia gândirii umane, la dezvoltarea ştiinţelor de la biologie până la cosmologie. faptul că Darwin este o Leonard Susskind [1]afirma că: „Deşi nu sunt istoric, voi risca o părere: Cosmologia modernă a început cu adevărat cu Darwin şi Wallace. Ca nimeni altcineva dinaintea lor, ei au furnizat explicaţii cu privire la existenţa noastră, care au respins total agenţii supranaturali…Darwin şi Wallace au stabilit un standard nu numai pentru ştiinţele vieţii, dar şi pentru cosmologie.”[2]

Desen “Charles Darwin” de Maria Buftea
Desen “Beagle Ship” Manuela Cherecheș, clasa a VI-a A
Desen “Factorii evolutiei” de Bogdan Petrescu, clasa a VII-a A